În prezent EEG este una din tehnicile mai frecvent aplicate şi mai accesibile în neurologie pentru diagnosticul modificărilor stării funcţionale a activităţii celulelor creierului.
Electroencefalograma - este o reprezentare grafică, care se obţine la înregistrarea oscilaţiilor potenţialelor electrice ale activităţii spontane a neuronilor corticali cu ajutorul electrozilor aplicați pe scalp. EEG reflectă mozaicul activităţii scoarţei cerebrale, care la o persoană sănătoasă se caracterizează printr-un anumit tablou, corespunzător evoluţiei armonioase a proceselor nervoase principale în creier. În cazul unei patologii organice a creierului această armonie a proceselor se afectează.
Tehnica EEG:
- complet inofensivă
- nedureroasă
- de siguranţă înaltă
- nu se asociază cu influenţă asupra pacientului
- de sensibilitate înaltă
Cum se realizează EEG:
Poziţia pacientului în cadrul examenului este şezândă într-un fotoliu comod, fiind relaxat cu ochii deschişi (stare vigilă pasivă). Pentru efectuarea EEG pe scalp sunt ataşate pernuţe mici, numite electrozi. Pernuţele citesc activitatea electrică a creierului şi transmit aceste date la un calculator. Procedura este lipsită de oricare senzaţii dureroase.
În ce condiţii o persoană ar trebui să se gândească la necesitatea de a consulta un medic şi de a realiza un examen EEG?
Acestea sunt: o stare de lipotimie, accese de mişcări involuntare, de senzaţii sau emoţii neobișnuite, în plus, acestea sunt accese de comportament inexplicabil și episoade de oprire.
Electroencefalografia este indicată după traumatisme cerebrale.Această metodă cu un anumit grad de precizie permite de a specifica localizarea leziunii de bază, precum și de a constata severitatea alterărilor cerebrale generale, ceea ce este extrem de important pentru prognozarea stării într-o perioadă îndepărtată după traumă.
Indicaţiile constate pentru realizarea unui examen EEG:
- Stabilirea zonelor creierului implicate în lansarea unor accese, monitorizarea efectelor medicamentelor, soluţionarea problemei cu privire la abandonarea tratamentului, determinarea gradului de deteriorare a activităţii creierului în perioadele fără accese.
- Accese de convulsii de etiologie necunoscută
- Tulburări de somn cu caracter paroxistic.
- Lipotimie (sincope)
- Suspecţie la neoplasm. Conform standardelor moderne, examenul EEG poate fi recomandat în calitate de investigaţie de screening. Datorită inofensivităţii, accesibilităţii relative şi rapidităţii efectuării, EEG poate sugera medicului necesitatea realizării unui examen (tomografic) suplimentar al pacientului.
- Pentru constatarea diagnosticului la pacienţii cu: cefalee (dureri de cap), vertij, tensiune arterială instabilă, hipertensiune, distonie vegetativă vasculară, insuficiență vertebro-bazilară în osteocondroză cervicală, tulburări nevrotice.
- Leziuni cerebrale traumatice (aprecierea gradului de severitate şi de recuperare eficienta a funcţiei cerebrale după trauma suportată). În examene repetate EEG permite de a estima viteza şi complexitatea dispariției semnelor de tulburare a funcţiilor cerebrale. În funcţie de rezultatele înregistrate se prescrie tratamentul ulterior.
- Stări după intervenţii neurochirurgicale
- Encefalopatie discirculatorie
- Studierea stării funcționale a creierului la persoanele, la care metodele structurale de investigaţie (de exemplu, RMN: metoda de tomografie cu rezonanţă magnetică nucleară) atestă absenţa patologiei structurii creierului, însă sunt prezente manifestări clinice de tulburare a funcţiei creierului (de exemplu, în encefalopatia metabolică).
- Accidente vasculare cerebrale acute (consecinţe precoce şi îndepărtate ale accidentelor vasculare cerebrale)
- Boli inflamatorii ale sistemului nervos central (arahnoidită cerebrală, meningită, encefalită)
- Patologie perinatală a sistemului nervos (PP SNC la copii de o vârstă precoce şi la preşcolari)
- Retard de dezvoltare psiho-verbală de etiologie necunoscută
- Tulburări de comportament cu caracter paroxistic (inclusiv, fără afectarea conştiinţei)
- Patologie endocrină.